A trecut mai bine de un an de când mi-am pus cariera profesională pe pauză și mi-am dedicat timpul 100% carierei de mamă, sau Baby Care Manager 🙂

Deși uneori am impresia că abia ieri am intrat în concediul de maternitate, și deși mi-am dedicat tot timpul din lume făcând ceva cu adevărat important pentru mine și copilul meu, sindromul impostorului începuse să își facă loc timid în gândurile mele.

Mă tot întrebam cum o să mă descurc, cum o să reușesc să mă reintegrez după atâta vreme, cum o să mă primească colegii mei după așa o perioadă de pauză (profesional vorbind), oare cum mă va afecta în continuare așa numitul efect de ”mommy brain” la revenirea din maternitate

Și apoi, ca să scap de temeri, am zis să fac ceva ce nu mai făcusem de multă vreme: o evaluare profesională. Auto-evaluare de fapt, căci șefa mea actuală (a.k.a Olivel Coțofenel) mi-ar da, zic eu, nota maximă la toate și nu m-ar lăsa să părăsesc poziția full-time pe care o dețin acum.

O să încep prin a analiza sintagma ”mom brain”. Prima dată când o auzi, ai impresia că e ceva tare negativ. Vai, săracele mame nu mai știu ce e de capul lor – lipsa de somn și de atenție, pierderi de memorie. Dar toată această percepție negativă cred că ar fi schimbată spre bine, și iată de ce creierul unei mame este super și fascinant:

• În primul rând pentru că este felul naturii în a te ajuta să devii un părinte mai bun. Uiți ce nu e important pentru moment, ca să te poți focusa altfel pe nevoile puiului tău.
• Poate ai pierderi de memorie temporar, dar ai nevoie să își eliberezi gândurile în această călătorie fascinantă și provocatoare ca să înveți la foc automat despre îngrijirea bebelușului, alăptare, tipuri de scaune, de ce criterii trebuie să ții cont în alegerea scutecelor, a hainelor de bebeluș, a scaunelor de mașină, scaunelor de masă, a sistemelor de purtare. Înveți despre alergii, răceli, viroze, tipuri de muci, program de somn care se schimbă de la lună la lună, diversificare, tantrumuri, cântecele de copii, compui rime noi. Înveți cum să ai grijă emoțional de bebelușul tău, să crească fericit, și înveți cum să ai grijă de copilul din tine, care poate câteodată e gelos pe toată atenția și iubirea pe care o primește copilul din brațele tale.

Deci, ce contează că am uitat că aveam deja 5 baxuri de scutece acasă, și uitând, am mai comandat  încă 5? 

Și acum să trec în review ce skill-uri noi am dobândit, și ce competențe mi-am îmbunătățit o dată cu acest nou rol pe care îl dețin.

• Comunicare: am învățat să ascult și să observ nevoile fetiței mele, fără ca ea să folosească cuvinte. Înteleg semnalele pe care mi le transmite, dar și pe acelea pe care nu le promptează în mod evident.
• Analiza informațiilor: ca proaspăt părinte ești bombardat cu un milion de informații noi, iar pe fiecare categorie de situație în parte, găsești așa multe păreri, așa diferite între ele, că poate fi copleșitor. Am învățat să analizez, să testez, și să aleg varianta cea mai bună pentru copilul meu și pentru familia noastră.
• Negociere și răbdare: e tare greu să convingi un bebeluș încăpățânat, gata să descopere lumea în felul lui, să facă cât de cât ce vrei tu. Și prin asta mă refer la a se îmbrăca când merge la plimbare, să încerce să mănânce și altceva decât lapte, să își ia medicamentele.
• Consistență și perseverență: Niciodată un copil nu acceptă din prima ceva nou. Că e vorba despre alimente noi în schema de diversificare
• Să știu când să renunț:e practic imposibil să obligi un copil să mănance. Am încercat totuși să o expun la o paletă cât mai mare de alimente, chiar dacă de cele mai multe ori au ajuns în diverse forme pe pereți sau pe podea. Este foarte determinată să încerce singură joaca de-a mâncarea, și ustensilele de diversificare, dar nu și mâncărica din farfurie. M-am bucurat totuși când a mâncat înghețată cu 2 mâini, pentru că practic a mâncat totuși ceva.
• Empatie față de mine în primul rând. Viața mi s-a schimbat peste noapte la 180 de grade și chiar am încercat să fiu blândă cu mine și să îmi ofer timp, pentru că știu că fac tot ce pot să fiu cel mai bun părinte pentru copilul meu. 
• Empatie față de bebelușul ce îmi umple brațele. Când mie îmi era greu, îmi venea să plâng de somn, și eram copleșită de faptul că nu puteam pleca nicăieri nici 5 minute fără să plângă, îmi aduceam aminte că ei îi era și mai greu, iar lumea pentru ea era și mai copleșitoare, iar eu eram locul ei de siguranță, pe mine mă știa cel mai bine din tot universul.
• Empatie față de alte mame: atunci când devii părinte pentru prima dată, poate fi copleșitor. Așa că am încercat să fiu suport și să fiu acolo pentru prietenele mele care au devenit mame după mine. Fix ca atunci când vine un membru nou în echipa ta și vrei să-i faci integrarea cât mai ușoară.
• Brainstorming și workshopuri, cu alte mămici bineînțeles. Dar am învățat  să generez și să documentez soluții la diverse provocări, să generez insighturi și să fac muulte planuri de acțiune pentru a-mi îndeplini obiectivele trasate de șefa mea cea mică
• Entertainment la foc automat, chiar și atunci când îmi venea să plâng de somn. Am învățat toate cântecelele de pe ”Cutiuța muzicală”, pe cele de la Gașca Zurli mi le-am reamintit de pe vremea când lucram la Caroli și mergeam la multe spectacole de ale lor, și pe deasupra am inventat cântecele noi.
•  Prioritizare și organizare: a gospodăriei, a timpului, a programelor de masă și de somn, a listelor noi de cumpărături cu tot ce înseamnă necesarul uni bebeluș lună de lună, a vieții sociale care este aproape inexistentă la început. Aici aș menționa că este foarte important și să strecori lucruri pe care le faci pentru tine. În primele 4 luni îmi setasem un singur obiectiv legat de mine, care poate să sune amuzant: să fac duș zilnic 😂. Auzisem eu așa înainte că mamele nu fac duș cu zilele și stau doar cu un moț în vârful capului. Cumva, dinainte de a naște, m-am speriat de această ipostază și jur solemn că am reușit să îmi îndeplinesc acest task zi de zi, printre plânsetele unui bebeluș care nu voia să stea nici 5 minute fără mine, printre lacrimi de somn (ale mele). the power of small wins. Asta a fost obiectivul meu, dar așa pueril cum poate părea, nu a fost deloc ușor de îndeplinit, așa că nu mai judecați mamele cu moț în vârful capului vă rog. Iar voi mamelor, sunteți minunate așa cum sunteți dar încercați să strecurați în programul vostru mega-încărcat  mici lucruri care să fie doar despre voi.
• Auto-control. Am învățat din prima că fetița mea îmi oglindește starea și reacțiile la orice situație, și am început să ignor ce nu contează și ce nu mă afectează pe mine și familia mea.Copii învață ce trăiesc – un concept pe care l-am învățat din cartea cu același nume, a adus multă însemnătate pentru mine, așa că încerc să îi fiu un exemplu cât mai bun în a deveni un om fericit, cu relații sănătoase. Și faptul că fetița mea e veselă și zâmbește 99% din timp, îmi face inima să-mi cânte.
• Flexibilitate să schimb rutine, să schimb programul, să încerc constant lucruri noi până am găsit  ce functionează pentru  copilul meu. La început credeam că lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit fel, așa cum citisem sau auzisem că ar trebui să fie. Auzisem sau trăiam cu impresia că bebelușul trebuie să doarmă într-un anume mod, la ore fixe, că trebuie să stea cum îl pui, că trebuie să stea în căruț sau în scoică, să îți vezi de viața socială în continuare. După primele zile în care jeleam după fosta mea viața și toată libertatea mea de dinainte,în care eram dezamăgită de mine că Oli nu bifa lucrurile cum scria în cărți,  am lăsat garda jos și am conștientizat că bebelușa mea cea mică are nevoie de toată atenția din lume (pe care deja i-o dădeam) și de flexibilitate din partea mea, ca să înțeleg ce are ea nevoie. Ei bine, și până la 4 luni ea a avut nevoie să doarmă doar pe burta mea, chiar dacă asta a însemnat ca eu să dorm puțin spre deloc, sau în fund cu brațele susținute de perne. Am fost flexibili, chiar dacă asta a însemnat ca pentru a bea o cafea cu prietenii la 15 minute distanță de casă, am oprit mașina și de 10 ori pentru că ea plângea în scoică ca și cum plângea pentru viața ei. 
• Self care: am realizat că trebuie să am mai multă grijă de mine, ca să pot să am mai multă grijă de fetița mea și astfel să îi pot da toată iubirea, răbdarea și înțelegerea de care are nevoie
• Am învățat să cer ajutorul de la soțul meu..Știu că soțul meu e cel mai bun tată pentru fetița noastră și chiar dacă nu face toate lucrurile ca mine, sau cum vreau eu, și el vrea ce-i mai bine pentru ea, suntem o echipă
• Am învățat să mă bucur de fiecare clipă cât mai mult și să fiu mai prezentă, să apreciez micile momente sau victorii. Si am făcut peste 20.000 de poze și video-uri care să îmi amintească de toată această bucurie ( asta  intră la categoria de tracking&reporting în limbaj corporatist)

La începutul carierei de mamă mi-am setat un obiectiv important pentru mine, la care am de lucrat întreaga viață: să îi fiu și prietenă fetiței mele, nu doar mamă, să o ghidez să își găsească drumul ei, nu să îi impun cum să îi fie viața, să  aibă încredere că poate să îmi spună absolut orice și că se poate baza pe mine chiar dacă nu voi primi cu bucurie de fiecare dată ce are să-mi spună, să vină de drag la mine și când va fi adult.

De asemenea am mai rămas în minte cu câteva gânduri de dat mai departe.

• totul trece așa repede, iar copiii cresc cât clipești. Nu o să doarmă la infinit pe burta ta și nu o să mai ai ocazia să simți mirosul de bebeluș de lapte după o perioadă. Mânuțele murdare nu o sa fie la nesfârșit pe geamuri și oglinzi și acum mă bucur de ele, cum mă bucuram și de urmele pe care le lasă Piperuș cu nasul pe geamul mașinii la fiecare drum cu el.
• Pentru copiii noștri reprezentăm cel mai relevant și mai de lungă durată exemplu pe care îl vor avea vreodată
• Dacă facem tot ce ține noi pentru ca copilului nostru să îi fie bine, suntem cei mai buni părinți pe care îi putea avea

La începutul articolului, mă gandeam că nu o să fie lucruri semnificative, dar făcând această retrospectivă, conștientizez că am realizat și am învățat o mulțime de lucruri noi în toată această perioadă, și nici nu cred că le-am enumerat pe toate (ca de exemplu am învățat acest site și învăț încă să scriu).

Dragi mămici, sper ca gândurile mele de mai sus să vă fie de folos și să realizați că faceți o treabă minunată, ce nu e deloc nesemnificativă.