Observ foarte mult în jurul meu  că este o ”valoare” culturală a noastră, a românilor, aceea de a pune părerea lumii mai presus decât propria părere, decât propriile alegeri sau propria fericire.

Toată lumea judecă pe toată lumea- cum ne îmbrăcăm, ce opțiuni politice sau religioase avem, ce păreri avem despre diverse și așa mai departe.

De câte ori nu ți-ai spus ”Ce va spune lumea?”, ”Ce va spune mama?”, ”Ce va spune șeful?”, ” Ce va spune colegul?” și așa mai departe…

Cred că cea mai grea cărămidă ce m-a ținut pe loc de-a lungul vieții, pusă în buzunarele sufletului și a minții din copilărie, este asta cu ” Ce spune lumea?”

• Ce te îmbraci așa? Ce spune lumea?
• Nu mai sta cu picioarele așa? Ce spune lumea?
• Nu mai plânge, că ești copil mare? Ce spune lumea?
• Vaaai ce notă ai luat! Ce va spune lumea?
• Te-ai mutat cu prietenul tău? Ce va spune lumea?
• ”Nu ai tu de unde să știi că ești prea mică!”

Și cărămida asta și-a atârnat de multe ori greutatea și mi-a pus piedică atunci când puteam să-mi iau avântul.

În viața personală, teama de părerea lumii stinge iubiri și vise, aduce umilință, dor, respingere, distruge prietenii. În viața profesională, aceeași teamă distruge șansa de  a te face remarcat, de a promova, de a integra mai ușor într-un colectiv.

Și așa ajungem să trăim sub umbra lui ”Ce-ar fi fost dacă..?”. Nu-i păcat?

De-a lungul vieții mele de adult, ce a început o dată cu venirea la facultate, am avut norocul să fac parte din grupuri și colectivități care m-au ajutat să cresc,  să adopt alte comportamente  cu privire la a expune ce simt, ce gândesc sau ce părere am. Am avut parte și de manageri extraordinari care mi-au dat aripi și m-au ajutat să văd că ideile mele contează și au impact. 

Dar cel mai mult am reușit să scap de părerea lumii, atunci când am devenit responsabilă pentru creșterea altor oameni. Cred că atunci am prins cea mai puternică voce, pentru că mi-am dat seama că nu este corect ca a mea moștenită cărămidă să îi tragă și pe ei în jos.

Am mai învățat și am descoperit că anumite comentarii negative, în special de la oameni care nu te cunosc îndeosebi de bine, spun mai multe despre ceea ce văd ei în oglindă, decât despre ceea ce văd în tine.

Așadar, nu lăsa gândul la părerea lumii să îți pună piedică, și trăiește, vorbește, bucură-te, crești. Atâta timp cât fericirea și progresul tău nu se dezvoltă pe nefericirea altor persoane,  atâta timp cât nu se dezvoltă cu încălcarea unor valori și principii morale, uită de gura lumii.

Totuși, fii deschis la a primi feedback. Câteodată, ”gura lumii” chiar vine cu bine și cu mijloace care să te aducă mai aproape de o versiune mai bună a ta.

Nu putem nega însă că a judeca face parte din natura umană,  și mulți dintre noi la rândul nostru avem tendința de a judeca acțiunile celorlalți. Să aducem deci o mică schimbare în lume, în mai bine, și să încercăm să fim mai blânzi cu ceilalți, căci nu știm ce am face dacă la rândul nostru am fi în locul lor. Cu toți avem păreri, și facem alegeri, așa că nu ar trebui să îi judecăm pe ceilalți pentru ale lor.