Viața de părinte vine la pachet cu o mulțime de sentimente noi, de la bucurie, emoție copleșitoare, recunoștință, împlinire, dar și cu altele mai puțin plăcute, și anume oboseală, stres, tristețe, vină, dor și altele.

Obișnuiam să cred că prietenii noștri care aveau deja copii și ne spuneau cât de greu o să ne fie, să dormim înainte că apoi nu o să mai avem timp, doar exagerează și că se plâng prea mult sau că ne tachinează.

Eiii, chiar dacă începutul acestui articol pare înfricoșător, nu vă temeți, nu este un articol despre plânsete! Este mai degrabă o călătorie prin haosul minunat al maternitătii și despre câteva sfaturi despre cum să faci să fie mai ușor.

Lipsa de Somn

Să începem cu lipsa de somn. Știți acea stare în care ajungi sa confunzi zilele cu nopțile si esti mai obosită decat dacă ai fi facut un maraton?

Iar nopțile pierdute în tinerețe la distracție nici nu se compară, căci atunci aveai timp a doua zi să dori până târziu.

Ei bine, welcome to motherhood! Primele luni au fost ca un antrenament intens de supraviețuire, în care cafeaua a devenit mai importantă decât aerul si fiecare clipă de somn a fost prețuită mai ceva ca aurul. Dar ghici ce? Chiar și în starea aceea de somnolență extremă, fiecare zâmbețel primit în schimb făceau tot efortul sa merite!

Până la 4 luni, bebelușii trebuiesc să fie hrăniți la fiecare 4 ore cel mult. Dacă nu se trezea gălușca să își ceară porția, aveam alarmă pe telefon să ne asigurăm că mănâncă. Sincer alarmă nu prea am folosit-o, căci modelul nostru de copil a venit la pachet cu precizie elvețiană și ne anunța dinainte ora mesei.

Modelul nostru de bebeluș a venit și fără opțiunea de dormit în pătuț, oricât de tare am încercat să urmăm toate ghidurile posibile ( mai puțin cele care implicau plânsul în neștire că astea nu le-as urma nici în ruptul capului), așa că vidruța din dotare și-a făcut toate somnurile până la 4 luni pe burta noastră. Bineînțeles că unul din noi în timpul acesta nu dormea, să stăm să o păzim.

Chiar dacă e clișeu, ajută foarte mult în acest sens să dormi când doarme copilul (cu celălalt părinte treaz bineînțeles), să dormi programat – o dată mama, o dată tatăl, și întodeauna pisicul.

Lipsa de instrucțiuni de folosire

Bebe nu vine cu instrucțiuni de folosire, plânge și nu știi de ce, prima băiță acasă poate fi copleșitoare, să îi tai unghiuțele alea mici și delicate poate fi de speriat. Ai un milion de lucruri noi de care să ai habar dintr-o dată și asta poate să te descurajeze

Cu calm și blândețe cu sine, totul se învață.

Ia-le ușor pe toate și apoi vei deveni expertă în toate.

Totul se învață, nu ezita să întrebi o prietenă care deja e mămică, apelează la un consultant, la medicul pediatru, nu îți fie rușine să ceri ajutor de la oricine care crezi că te-ar putea ajuta.

Ne-a prins tare bine și cursul de puericultură făcut înainte, și cu bebe în brațe parcă ne aminteam tot ce aveam de făcut.

Sfaturi și păreri nesolicitate

Este foarte greu atunci când oricum ești  într-o perioadă vulnerabilă, și te învârți într-o furtună hormonală, cu o sensibilitate poate ieșită din comun, , totul este nou, ai semne de îndoială și vine cineva să îți spună că nu faci bine ceva, că ar trebui să faci diferit, că ea a făcut altfel etc.

Ignoră sfaturile nesolicitate, dă pe mute persoanele care te bruiază și îți aduc și mai multă neliniște.

Alăptarea

Nu pot să uit de alăptare. Oh, alăptarea! Primele zile au fost ca un rollercoaster emoțional. Sânii erau grei și dureroși, încercarea de a găsi cea mai confortabilă poziție mă aducea cu 5 perne în diverse poziții, iar teama că poate nu am suficient lapte mă termina. 

Dar totul a dispărut într-o clipă, când am apelat la un consultant în alăptare și deodată totul a devenit de un infinit de ori mai ușor. 

Conexiunea cu bebe din timpul alăptării este minunată, dar dacă dintr-un motiv sau altul nu poți sau nu vrei să alăptezi, nu înseamnă că ești p mamă mai puțin bună sau că acea conexiune nu se întâmplă.

Izolarea socială

Unii dintre prietenii dinainte poate se vor face nevăzuți. Poate nu vor să te deranjeze, poate au alte interese, sau poate nu le plac copiii.

Poate te vizitează doar puțin și pleacă repede, deși ți-ai dori să mai rămână măcar puțin.

Chiar dacă viața socială nu ne-a mai fost ca înainte, am încercat să profităm de weekenduri să ieșim la o cafea, chiar dacă o savuram la plimbare în timp ce împingeam căruțul, și am avut parte și de prieteni care ne însoțeau.

Am început să cunosc toți porumbeii, toți bătrânii și toate mămicile din cartier.

Am ieșit la întâlniri organizate cu alte mămici, la întâlniri de baby wearing, apoi la ateliere de joacă potrivite  vârstei.

Am ținut aproape alte prietene care la rândul lor aveau bebeluși cam de-o seamă cu Oli și ne întâlnim cât putem de des, iar când nu ne vedem, ne trimitem meme-uri pe instagram.

Lipsa de flexibilitate

Deodată ai o ființă 100% dependentă de tine și nu mai poți face nimic fără bebe lângă tine sau fără a-ți cere voie de la partener.

La început îmi era tare de viața dinainte și de mine, cea dinainte. Când am realizat că viața mea s-a schimbat, și nu am mai avut așteptări nerealiste, viața mi-a devenit mai ușoara.

Corpul nu îți e ca mai înainte

Înainte credeam că cele 40 de kilograme adunate în sarcină o să se ducă imediat.

Dar ajungi acasă unde nu ai parte de așa mult somn, iar de calitatea lui nu mai vorbesc. Deodată ai o poftă de dulce de nestăvilit, iar dacă alăptezi e și mai mare. Ți-e teamă că dacă începi vreo dietă, strici alăptarea. Pe de altă parte, sânii curg mereu, sunt dureroși și bluzele se udă ( nu pleca niciodată de acasă fără o bluză de schimb la început)

Te uiți în oglindă, iar cele un milion de vergeturi de pe burtă, sâni, picioare, te fac să oftezi îndelung.

Am învățat, cu răbdare, să fiu o idee mai blândă cu mine și cu corpul meu, și să îi dau timp să se refacă, după cele nouă luni în care a crescut un copilaș.

Așteptări nerealiste

Aveam un milion de așteptări nerealiste, cât să doarmă copilul, când să mănânce, că o să îi placă în pătuț sau în cărucior, că o să stea în brațe la orice, sau că nu o să plângă prea mult.

Apoi am dat peste o listă de așteptări mai realiste, care m-au liniștit si mental m-au ajutat enorm, și le las mai jos întocmai cum le-am găsit.

1. Așteaptă-te ca bebe să vrea în brațe aproape tot timpul. L-ai purtat în tine timp de 9 luni iar lui îi ia mult timp până se obișnuiesc cu lumea din afară! Gândește-te la primele 3 luni ale bebelușului ca și când ar fi al patrulea trimestru de sarcină. 

2. Așteaptă-te ca bebe să nu vrea să doarmă în pătuț. Lumea asta nouă e foarte mare și necunoscută pentru el/ea. Va vrea tot timpul lângă tine. E normal!
3.  Așteaptă-te să își dorească să adoarmă pe tine… iar când vrei să-l/să o pui jos, să deschidă ochii și să plângă. 
4. Așteaptă-te să aibă tipare de supt neregulate. Uneori parcă stau non stop la sân. Alteori abia sug un pic. În unele zile vor dori mai mult, în altele mai puțin. Nici tu nu mănânci la fel în fiecare zi.
5.  Așteaptă-te să fie nevoie uneori să plimbi, legăni, miști, hrănești bebelușul până adoarme. 
6.  Așteaptă-te ca bebelușul să se trezească de MULTE ori pe noapte. Așteaptă-te ca uneori să fie greu să adoarmă la loc. 
7. Așteaptă-te să aibă uneori somnuri scurte și foarte scurte în timpul zilei. 
8. Așteaptă-te să ai nevoie de ajutor și învață SĂ CERI. Nu, o mamă care stă singură toată ziua acasă cu copilul nu este o normă socială de la sine înțeleasă. De altfel niciodată în istoria omenirii nu ne-am crescut copiii singure. Prietenii, familia, comunitatea ne-au fost mereu aproape. 
9. Fii pregătită să accepți ideea de co-sleeping sau de dormit în același pat cu bebelușul. Dacă le faci pe cele de mai sus, uneori devine inevitabil să ajungi să faci co-sleeping. Așa că mai bine te pregătești din timp și îți faci un plan (care să cuprindă și măsuri de siguranță în cazul în care împarți patul cu bebe) decât să adormi accidental în pat cu bebe fără o pregătire prealabilă și fără măsuri de siguranță. 
10. Așteaptă-te să nu poți să faci NIMIC în primele luni decât să ai grijă de bebe. Încearcă să-ți faci un pic de timp să ai grijă și de tine. Casa poate să aștepte. Bebelușul și cu tine sunteți cei mai importanți acum. Perioada asta o să treacă. 

11. Dacă acum ai un bebeluș-de-revistă (doarme, nu plânge, mănâncă etc), așteaptă-te ca asta să se schimbe. 

La final, pot spune că aceste provocări ale maternității m-au transformat într-o versiune mai puternică si mai iubitoare a mea însămi. O dată cu Oli m-am născut și eu ca mamă. Am citit asta undeva și tare mult am rezonat cu această afirmație.

 Chiar dacă nu mai pot merge la baie singură sau nu mai pot dormi fără întrerupere o noapte întreagă, inima și bratele mele sunt pline de dragoste și bucurie. Și chiar dacă fiecare zi vine cu propriile ei provocări, mă bucur de fiecare etapă a acestei călătorii minunate alături de gălușca mea. Pentru că, la urma urmei, maternitatea este despre a dărui și a primi iubire fara măsură, iar eu nu as schimba această viață cu nimic în lume!

Pentru voi, mămici, care au fost cele mai mari provocări în primele luni de maternitate?