Câmpia cu floricele

Cui nu-i plac florile? Eu nu știu pe nimeni care să nu-i placă: în peisaj, în ghiveci, într-o grădină, într-un tablou, sau poate într-o poezie. Ne aduc veselie într-un eveniment fericit din viața noastră, sau compasiune într-unul mai puțin fericit, florile sunt peste tot.

Florile nu sunt numai culoare și delicatețe, ele aduc inspirație, vindecă răni fiind folosite în medicină, sunt hrană pentru fluturi, păsări sau albine, rănesc câteodată în ciuda frumuseții lor. Florile sunt folosite în obținerea culorilor, a parfumurilor, înfrumusețează. Unele sunt delicate și se pierd la prima suflare de vânt, iar unele sunt puternice și cresc an de an în cele mai stâncoase sau aprige medii. Cred că avem multe de învățat de la flori, dacă le acordăm atenția necesară.

Florile mele preferate? floricele pe câmpii, florile sălbatice, chiar ele…

Într-o lume care se cere mereu prea ca la carte, mă încântă diversitatea, simplitatea și reziliența florilor sălbatice. Fiecare din ele vine cu o poveste și un farmec propriu, și reușesc să înflorească în cele mai neașteptate locuri. Le găsești pe câmpii însorite, la marginea pădurilor, pe munți stâncoși sau chiar în crapaturile asfaltului.

Închide ochii și imaginează-ți o floare ce și-a făcut loc într-o crăpătură de stradă. Nu te face să zâmbești și îți dă entuziasm pentru o zi mai bună? Floarea aia a reușit în ciuda tuturor condițiilor nefavorabile, nimeni nu ar fi avut încredere în ea, și iat-o că e acolo, bine merci.